duminică, 16 august 2009

BBS

[also know as BigBadServer]
Pentru mine este un proiect personal, un ceva care imi alimenteaza o pasiunea de-a mea.
Din punct de vedere evolutionist, este un by-product al ideii unor prieteni(salut Ronin, salut Petrix). Fizic vorbind, nu e chiar big, cel putin nu la exterior. Dar e bad-ass, fiindca e al nostru si ruleaza bucatile noastre de cod. Si asta o sa fie clavetele nostru pentru ce va urma. Si in acelasi timp, el o sa fie minunatia care o sa lege toti oamenii si toata muzica lor. Ruland bucatile noastre de cod :D

Bottom line: BBS e o scula, o "toola", cum zice Ronin, un sclavete. Dar e copilul meu.

PS: I own the BBS.

sâmbătă, 15 august 2009

When the shit hits the fan...

...it tends to attract other equally sized shits towards the same fan.



Sursa foto.

luni, 10 august 2009

Memorabil

Kinda off. Pentru postul de luna asta am două lucruri memorabile de menţionat:
1)Fanii Maicăl Gecsăn fac tot felul de chestii, mai mult sau mai puţin inteligente în memoria lui. Astfel, de la sinucideri până la moonwalk în masă(sau de pe acoperiş, după cum am mai auzit - Darwin award!), se întâmpla de toate. Ei bine, eu, în memoria lui MJ renunţ la pielea mea mai tuciurie pentru una albă. Mă rog, procesul e natural şi e urmare directă a bronzării excesive, dar rămâne gestul:)
2)

luni, 13 iulie 2009

S-a dat liber la înjurături

Mă rog, nu chiar. Poţi înjura în continuare, nimic nu te-a oprit până acum(excepţie face CNA-ul), dar de acum vei şti şi de ce. Ok, ăla din beemveul care tocmai ţi-a tăiat calea e un idiot, dar nu despre asta e vorba. Slashdot zice că nişte băieţi veseli şi plictisiţi de peste baltă au făcut un studiu în urma căruia au descoperit că înjurând, cobaii(studenţi, mă rog) tolerează mai bine durerea. Aparent ar avea o oarecare legătură cu faptul că înjurând se activează o altă zonă a creierului decât cea folosită în mod curent pentru vorbire. Dacă n-ar fi fost atât de îngâmfaţi, făceau experimentul pe români* şi descopereau că durerea declanşează o colaborarea spontană a tuturor neuronilor pentru producerea unei înurături fără pauze, care parcurge întreg arborele genealogic al oricărui obiect/individ din proximitate, integrând referinţe la manifestări sexuale imposibile din punct de vedere mecanic/fiziologic. Deci nu mai există neuroni ocupaţi cu perceperea durerii, deci românul* tolerează durerea mult mai bine.

As usual, comentariile sunt de nepreţuit:
when it's dark and you are trying not to wake anybody up when you stub your toe and furiously whisper "fuck fuck fuckitty fuck!" to yourself (or maybe only I do that?)


*altă naţie/sub-specie nu cunosc suficient de intim încât să o dau ca exemplu

vineri, 10 iulie 2009

La prieteni

...sau cum pana mea s-o numi localul ala din Curtea berarilor, e trist. Foarte trist.
Am mai fost acolo în urmă cu ceva timp, cu 2 prieteni, ne-am aşezat la o masă înauntru, am comandat câte o halbă xxl de bere şi am pus la punct planul nostru de world domination. Atunci fu chiar ok. Ieri însă nu! După ce am fost târât la un estival de chitara(ce pana mea au făcut şi ăştia, că firefox îmi marchează siteul cu "buba"?!), care, btw, fu fain, şi va mai fi în fiecare joi, timp de câteva săptămâni, am ajuns în Curtea berarilor să ne răcorim niţel. Am găsit o masă liberă sus, pe terasă, şi am aşteptat să vină chelneriţa.
Cred că a fost angajată fiindcă arată ok spre bine, nu pentru talent ori aptitudini.
Şi am aşteptat. Şi am mai aşteptat niţel. Şi, în timp ce încă mai aşteptam, începem să ne uităm pe unde umblă şi ce face, poate nu ne-o fi văzut. Bineinţeles, nu făcea nimic bun: cea mai mare parte din timp stătea în faţa touchscreenului şi se juca cu interfaţa pentru comenzi:). Şi se mai joacă niţel, mai închide o fereastră ca să deschidă imediat, ce mai, solitaire pentru chelneriţe! La un moment dat îşi ia inima în dinţi şi pleacă de lângă touchscreen ca să aducă meniul. Dar se întoarce imediat pentru că, evident, nu luase meniul. Şi, cu respectivul meniu în braţe, zboară pe lângă noi spre tipii care tocmai se aşezau, poate ei or vrea să comande ceva, că noi sigur nu vrem. După ce am aruncat cu scrumiera după ea, am primit în sfârşit meniul. Care avea ca background nişte fetiţe anime-like semi-îmbrăcate. Me not like it, dar măcar e altfel decât gri/maro. Anyway, ne comandăm câte o bere, respectiv cocktail leşinat, şi ne întoarcem la ale noastre. După câteva minute(să fi fost vreo 10), vine comanda, mai puţin berea mea. Ok, nu putea să ducă 2 beri şi un pahar deodată, sărăcuţa de ea, nu-i nimic. Şi chiar că n-a fost nimic. După încă 15 minute de nimic, priviri insistente şi semne evidente prin care o chemam la masă, se prezintă şi ea, chelneriţa ostenită, să-mi spună că încă nu s-a întors colegul ei care s-a dus să cumpere berea comandată de mine. Comandată din meniul lor! Măcar de ar fi zis că n-au, luam altceva. Dar nu, ea şi-a zis că e ok să aştept berea mai multe minute decât mi-ar fi necesare să o beau. Am cerut "orice altceva", bere îmbuteliată de producătorul "orice!", am băut-o repede(la 330ml nu cred că există şi alta viteza de a bea cele 2 guri de bere), şi ne-am cărat de acolo.
Fuck you, laprieteni, data viitoare vin cu berea de acasă.

marți, 9 iunie 2009

Rar, ...

... dar bine. Scratch that, "rar şi prost" e mai adecvat. Aşa am ajuns să "scriu" pe aici. Cândva îmi facea plăcere, acum scriu doar rar, mai degrabă din obligaţie. Mă simt dator mie să nu abandonez blogul, deşi... Nu ştiu, poate după ce trec de licenţă şi, implicit, dispare un stres, poate o să am mai mult timp/chef de blog. Timp sigur nu va fi mai mult, că am atâtea proiecte în aşteptare. Cu toate astea, sunt nerăbdător să mă apuc de ele(sau poate sunt nerăbdător să mă pot apuca de ele, lăsând în urmă licenţa?): un 8400GS modificat cu care ţintesc un loc în top3 pe hwbot, reconfigurarea desktopului după ce îmi soseşte placa de bază pentru noul quad-core şi "PCul sandviş". Iar astea sunt proiectele pe care mi le-am propus cu mine în poatura decoordonator şi unic executand:) Şi era să uit de cursurile Cisco: au fost faine laboratoarele, dar cineva trebuie să dea şi examenele, ca să ma pot inscriere la examenul pt CCNA. Plus norul de muzică, care o să aibă un loc de onoare în topul priorităţilor. Plus ce o să mai apară pe la muncă...
O să fie o vară plină. Sper să fie de bine, cel puţin aşa pare.

miercuri, 27 mai 2009

Chef de munca

Cu totii iubim momentele in care trebuie sa scoatem, procesam şi periem x rapoarte. Ei bine, eu ar trebui sa fac asta la fiecare inceput de luna, ca s aam un start bun. Insa, pana pe 14 mai am fost in concediu, iar logica mi-a dictat ca altcineva a facut rapoartele in cauza(de altfel destul de urgente, se zice, doar tre' sa le fac dupa 1, dar nu mai tarziu de 5 ale lunii). Mno, n-a fost cazul, mi s-au cerut d-abia ieri.
Sunt indispensabil ori neimportant?:D

Un citat relaxant, de pe slashdot:
I just assume that any event capable of destroying my ability to transmit said passwords to my successor also destroys any ability to give a damn about my job. Problem solved.


Si fara absolut nicio legatura cu subiectul de mai sus, pentru ca sistemul de programari al dentistului meu e unul revolutionar(programeaza statul la rand), mi-am bagat picioarele si am plecat spre casa. Pe drum am dat peste asta: