Decenţă

Săptămână trecută eram în 601, când nesimţirea de Bucureşti a izbucnit din nou(şi unde altundeva mai bine decât în RATB?!) O cucoană era profund revoltată că fătucă de vreo 21-22 de ani nu s-a ridicat să ofere locul unei persoane mai înaintate în vârstă(ca să nu zic "moş ce se plimbă toată ziua, gratuit şi degeaba prin Bucureşti"). Indignarea cucoanei a devenit cu atât mai mare cu cât la "de ce nu te ridici, că e loc rezervat?" i s-a răspuns calm cu "Locuri rezervate sunt cele de pe cealaltă parte, uitaţi şi semnele", moment în care nesimţita e izbucnit: "e rezervat pt bătrâni, pt femei gravide, cu copii în braţe, de ce stai tu, că oricum voi sunteţi tineri şi staţi degeaba toată ziua, nu faceţi nimic şi mergeţi degeaba la facultate" etc. De când pana mea RATB-ul e rezervat în totalitate bătrânilor? Nu e de ajuns că umblă toată ziua prin oraş pe banii noştri? Şi ce dacă am 21 de ani? Vin după 8 ore de muncă, nu după 2 ore de belit ochii în Cişmigiu, dacă vreau să stau jos, nu mă ridic pentru un nesimţit care nu se dă din dreptul uşilor deschise ca să permită coborârea, aleargă pe scările autobuzului/troleului/tramvaiului, dă coate spriten pe culoar ca să înhaţe un loc din celălalt capăt al maşinii.
Mi-am amintit de întâmplarea asta azi de dimineaţă, când un moşulică urcă în 20 la piaţa Matache şi se postează lângă scaunul pe care stau eu aşteptând să-i ofer locul. Mă uit în tramvai, văd două scaune libere la 2 metri mai în faţă, mă uit la el, apoi îl ignor: aşa cum a ţopăit pe scări cu sacoşele în mână poate să se mai deplaseze incă 2 metri să stea jos.

Se spune că odată cu vârsta vine şi înţelepciunea. Şi respectul celor mai tineri. Ei, în practică, cu vârsta vine nesimţirea, încrederea că orice bun comun li se cuvine îndeosebi lor şi injuriile celor mai tineri(din bun simţ, nu în faţă) pentru toate astea. Sunt şi bătrânei rezonabili aşa cum sunt şi animale la 20-25 de ani, dar nu despre asta discutăm. Respectul pentru cei în vârstă nu e default, şi nici nu va fi atât timp cât majoritatea lor se comportă ca nişte animale.


Revenind la povestea iniţială, la nici 5 minute după scena de mai sus, se trezeşte un dobitoc(pantaloni, cămaşă, geantă pe umăr, părea că vine de la muncă, ceva gen lucrător la metrou) urlând în autobuz, pe un ton sictirit, superior: "Băăăă, închideţi geamul ăla băăă... Băăă, închideţi geamul ăla, că are aer condiţionat! Băăă animalelor, închideţi geamul ăla!!". Geam care se afla la 1 metru de el.... Într-un final, îşi mişcă hoitul ăla infect şi închide el geamul, trântindul tare, în timp ce mai blodogoreşte ceva. Noroc cu tine, civilizatule, că altfel muream proşti cu toţii! Dacă-l spargi tu, nu mai se buleşte aerul condiţionat, dăşteptule. Sunt scârbit de specimenele astea: dimineaţă urcă la Matache toţi ramoliţii care vor fix locul tău, deşi tramvaiul e jumătate gol, seara e plin de transpiraţi, nespălaţi şi nesimţiţi. Bravo Bucureşti! Iubesc tramvaiul 20! Noroc că nu trebuie să circul decât dintr-un capăt al liniei în celalalt...